e ca şi când ai merge la un chef şi nu cunoşti pe nimeni. chef dintr-ăla cu muzică proastă şi cu salatini pe mese. şi oameni pe care-i ştii din vedere. şi maiouri stretch. stretch. stretch. şi ca să nu întind coarda şi să vă “propun” (ce termen) un blog “tematic” (de parcă te poţi programa la tine ca la dentist), spun numai că eu sunt olga – fără atitudini şi fără impulsuri.

so, pff