bacul nu e un examen greu. bacul nu e o treaptă abruptă pe pasarele dintre realitatea incomodă şi posibilitatea măreaţă şi vaporoasă. bacul e un examen demoralizator. tocmai ţi-ai şters din agendă orarul, ţi-ai rupt carnetul de note, mai ai o filă de cec de încasat. profesorii ţi-au zis că şi-ar dori să nu-i uiţi şi colegii îţi mulţumesc că i-ai invadat cu prezenţa ta parfumată şi isterică. ai rămas aşteptând ca materiile să se epuizeze. şi materia din care eşti făcută ar trebui predată cuiva, îţi zici. sictireala şi plictisul cu care nu te-ai bucurat de ultimele zile din cei 8 ani întregi şi zemoşi pe care i-ai consumat în liceu. iar acum trebuie să demonstrezi că eşti matură, că ştii să-ţi împingi corpul spre cele mai potrivite câmpii elizee, că asta e ceea ce presimţi acum, o afterlife căreia nu-i poţi da nume pt că e de rău augur să te gândeşti la lucrurile care acum îţi cam scapă printre degete. şi în sfârşit pricepice era cu oamenii ăia debusolaţi bătând străzile cu privirea goală şi doar aparentă împacată cu pelicula abrazivă din care e făcut sfârşitul ăsta de lume. caută pe cineva dinainte. caută o terasă dinainte. o culoare dinainte. sunt ispitiţi de culori. viaţa mea îşi restaurează faţada, iar nefericirea asta care mă obligă să vorbesc la telefon până ce mi se topeşte în mână nu-i altceva decât o trusă de farduri cu 70 de culori, ca cea pe care, mânată de depresia mea la dozator, am dat banii fără remuşcări - aseară.

***
cine de adolescenţă scapă de el scapă. scapă de tumoarea aia care-l împiedica să facă lucruri întregi şi adevărate. care-i colecta sângele curat, sângele îmbujorător, sângele proaspăt, lăsând un rest de plasmă rozalie inodoră şi insipidă. scapă de copilul prost, retardat şi insuficient sieşi pe care l-a crescut şi îngrijit cu atâta obedienţă.

şi eu o să scap de copilul prost şi naiv care a scris schema asta de mail, pe la 16 ani, nici nu mai ştiu pt cine:

“o să citeşti mailul ăsta. ştiu bine că o să-l citeşti. n-o să poţi să îl ocoleşti n-o să poţi să îl pierzi printre liniile albe-albastre-gri ale monitorului pe care cauţi ceva/ dincolo de care crezi că e ceva. şi sunt mândră ştiind că o să citeşti rândul ăsta şi pe loc o să se declanşeze mecanismul amintirii şi o să îţi recompui în minte imaginea mea poate imaginea mea în seara aia sau într-o dupăamiază în care am tăcut destul de mult sau într-o poză din vremurile alea când te aşteptam şi tu erai tot timpul grăbit iar eu eram f dezamăgită şi-mi promiteam k n-o să te mai aştept niciodată pt k oricum nu reuşeam să-ţi spun tot ce aş fi vrut pt că oricum cel mai bine îţi vorbeam în gol aiurea. iar când erai acolo uitam tot ce-ţi spusesem, tot ce repetasem, şi-mi era ruşine de chestia asta.îmi era ciudă ciudă ciudă. uf! o să te-ntrebi pt ce naiba îţi scriu dar cred că e destul de curajos gestul meu ca să mai aibă nevoie şi de motivaţăă, nici nu ştiu de ce îţi scriu sau dacă e bine să-ţi scriu, în nopţi ca astea sunt în stare să lupt cu that monster living under my bed whispering in my ear (că n-a fost nimic, că n-am fost nimic, că nu sunt nimic, că e inutil să aştept semne goale, mai goale decât figurinele origami atârnate de galeria grea a ferestrei, că e inutil să trimit mesaje în sticla monitorului, mesaje la care să mai şi aştept vreun răspuns.) în nopţi ca astea caut oamenii deşi oamenii m-au întristat de fiecare dată, oamenii au învineţit obrajii copilului din mine oamenii au înveninat limba copilului din mine oamenii m-au obligat să ignor copilul din mine — cu toate astea sunt o optimistă, o mare optimistă, din rândul celor ca mine sunt recrutaţi nihiliştii, sinucigaşii.
în nopţi ca astea te caut pe tine - my greatest fear. pentru că nu ţi-am scris niciodată”
— din lucruri ca astea a fost făcută adolescenţa mea. din cuvinte fără expeditor şi din expeditori fără cuvinte de dat rest. ioi ce patetic. de fapt, am scris tone de prostii de genul ăsta,mulţumesc lui Dumnezeu că nu le-am şi trimis. da prostia asta, as it is, scrisă pe o foaie cu pătrăţele mi-a părut emoţionantă. f touching. mi-a adus aminte de mine )ioi ce mişcător) şi that was me: (