păi azi vă mai plictisesc cu o sesiune de videoclipuri şi nostalgii în flashuri. câteodată posibilitatea cuvintelor (ia uite ce abstracţiune) în raport cu posibilitatea mea de încropire mă depăşeşte. e ca atunci când nu eşti în stare să-ţi găseşti ceva bun de îmbrăcat. ceva de purtat acolo, atunci. câteodată eu exprim mai mult pe dinăuntru. câteodată mă gândesc la ce am citit doar “ca să fac faţă”. burroughs. hated it. dar l-am citit (şi încă several books) ca să fac faţă. şi fiecare conversaţie a mea semăna cu orice episod din serialul ăla hentai cu jucătoare de volei. mingi de volei în plexul solar. ochii lăbărţaţi pe faţă, imenşi, suferinzi. fucking shit. drumul meu trece şi prin cărţi deşertificate şi prin oameni pustii. so, just believe, just breath. let+s listen up tu smthing.

piesa 1: traumă din copilărie.

piesa 2: mister din pubertate