copiii împuţiţi care poartă aceleaşi haine zilnic (sau silnic, nu mai ştii ce să crezi), pe care-i uită ai lor pe-afară şi care trăiesc agăţaţi de barele-bătătoare de covoare sunt, trebuie să recunoaştem, o rasă specială. mănâncă vafe cu 50 de bani şi sunt tunşi foarte scurt când vine vara. se comportă obraznic, se ţin de capul tău ca nişte căpuşe, vorbesc monosilabic şi inept, îţi vine să-i snopeşti în bătaie, dar nu-i nevoie, o fac ai lor cu cea mai mare plăcere, sau cu cel mai acut simţ al datoriei, night after night. în loc de poveşti paşnice cu animăluţe pluşate, curele groase, corect aplicate. rimele se acceptă. e o viaţă care rimează. monorimează. i-am fost martoră. şi începe să mă revolte. aşa că scriu despre ea. despre cum după ciorba de trandafiri şi ierburi, pături pe-afară şi păpuşi fără ochi, copiii care miros a praf, a căcat şi a secreţii lacrimale descoperă manelele, rujurile “cremă de ghete” şi ţoalele din vinilin. baştani şi paraşute ieftine. adică băieţi “fpcuţi” şi gagici bine înfipte în papucii lor cu talpă transparentă (ăia marginalizaţi, 9 lei la leonardo). mă gândesc la jegurile astea care mai-mai că te fac să-ţi pui mâna la nas, deşi nu conţin nimic real sau palpabil, deşi fericirea & tinereţea puştilor de mai ieri, cu chiloţii găuriţi şi părul ciuntit, miroase de te-ndoaie a obsesie, impulse şi axe) ca la tipurile cele mai accesibile evadări dintre blocurile lor cu peluze sălbăticite de atâta ignoranţă şi vecini urâcioşi, ca mine, ca gagica destul de naşpa şi destul de retro(activă) în care m-am transformat. viaţa asta adaptată parcă după versurile vreunei trupe ordinare- 90cistă-2000istă- (andre, să zicem. sau double d) seamănă cu o ficţiune în genul celor expuse pe geamurile chioşcurilor de ziare. colecţia arlequin. departe de îngheţatele ieftine şi porţiile generoase de bătaie insistentă şi persistentă. dincolo de hainele identice pe care le scot din dulap, croite anume ca să le ascundă corpul rahitic ale cărui vitamine “potenţiale” se dizolvă în beri “cât se poate de reale”. departe de şuturi în fund şi indivizi dubioşi care ies din dacii papuc şi-ţi oferă ciocolate. viaţa în roz bombon cu gura plină de înjurături care conţin organe genitale. hmm… a story that makes a skeleton cry.