am fost un deal verde pe care se construieşte o carieră de piatră. mă autoexploatez. şi mă voi autoexploata. 11 zile până devine oficial. 11 zile pot să însemne 11 cărţi:)

am făcut rost de orbitor 3. mi-o aduce mama mâine, când se întoarce de la 2 mai:) unlike other people, eu am citit orbitorul - 1 şi 2 - în aproximativa-mi copilărie slash puberatate , căreia i-am deviat cursul în sensul ţesăturilor-oraşe, am dresat-o să fie inteligentă şi hipersemiotică. am urcat cumva în amonte pt. că e greu să-ţi completezi fişa de auto-evaluare prin prisma unei cărţi pe care îţi doreşti, nici tu nu ştii din ce motive, s-o fi trăit. normal, au venit apoi sabato, cortazar, marquez, hesse cu lupul de stepă, nabokov cu antiterra lui din ada sau ardoarea, mă rog, lecturi luxuriante prin hăţişurile cărora am zăbovit cu pasiune, ca într-un segment special, mai plin de o viaţă din tuburi şi creioane colorate, din emulsii fotografice şi filme lipite unele de altele, decât restul segmentelor pline de viaţa din vene şi organe. în orice caz, sper să n-o citesc cu ochii (şi mintea şi inima şi restul trădărilor personale, autovictimizantelor mele ipostaze fragmentare) de acum, ci cu cei de atunci. e la modă să citeşti cărtărescu. pentru mine e ca din alt film. pe care, cum mi se întâmplă des, îmi doresc să-l revăd, ca să-l reexperimentez. ca să fiu mai atentă la detalii. mai receptivă. mai empatică. mai “aware”. sau ca să-mi placă, all over again. ca atunci.