azi mi se pare că trăim vidaţi într-o pungă de informaţii. gata gata să ne deversăm în oala cu apă fierbinte a istoriei mici şi inapte pe care o s-o construim din schelete, ca pe-un recif. şi toţi ştim cam aceleaşi lucruri. păşim prin locuri abandonate care arată la fel, în danemarca, belgia sau românia. le facem poze şi ne luăm tălpăşiţa. în apartamentele noastre decente şi comode. în paturile noastre ca nişte instrumente dezacordate. îngropaţi în corpul unei păpuşi pe care am iubit-o şi ţinând între coapse un animal care nu mai poate să fie un lup de stepă. pt că noi ieşim vorbim avem viaţă socială. pt că noi nu putem trăi în păpuşi normale pe care cineva le ridică din mormântul lor prăfuit de sub un pat prea mic pentru o adolescentă cu pierceuri prin care să iasă tot aerul neinteresantului şi al obişnuitului. e o zi destul de mucedă azi. destul de călduroasă ca să nu ai altă idee decât să te cocoţi pe un bloc de 10 etaje şi să faci plajă. la umbra rufelor aparţinându-le tuturor vecinilor pe care nu-i saluţi. 30 de feluri de detergent şi balsam pentru rufe. sute de feluri pentru a purta o haină. pentru a-ţi conserva căldura “umană” acolo.

o zi ca atunci când aştepţi ceva care să amortizeze loviturile deja dureroase ale unui organ căruia îi spui inimă deşi nu eşti convins că that is the very core of you.

sad boom-boom-ba