video

well, it’s obvious că în curând o să fie riscant să ne mai reproducem. păi fosforul ăla plutitor e, alături de naplam, una din substanţele agresive folosite de americani în irak. „Cînd auzi prin radio whisky pete, asta înseamnă în argoul soldăţesc că a fost dispersat un nor de fosfor alb. În contact cu pielea, acesta arde carnea pînă la os. Dacă îl respiri, îţi umple gîtlejul şi plămînii de băşici, pînă cînd te sufoci şi te arde pe dinăuntru“ (un soldat)

o să ne îmbrăcăm în 20 de straturi de textile, ca nişte cepe, şi irişii ne vor exploda rând pe rând, ca nişte grilaje din gumă de mestecat. mai avem 3 zile de caniculă şi o perioadă de arsuri. în mod evident, apelul la calm nu rezolvă nimic. dacă vi se pare că your skin is gettin itchy, ochii vă lăcrimează din senin, respiraţi mai greu şi mai sacadat, ei bine, NU vi se pare.

trecând printre tarabe, uitându-mă la legumele din ce în ce mai mutante expuse acolo, înfundându-mi nările cu un miros de tix naiba ştie de unde, mai mai că-mi vine să râd. când merg prin oraş cu gândul să dau de vreun loc sălbatic, dintre cele pe care le ştiam mai demult, şi văd zone întregi acoperite de moloz şi piatră, mai mai câ-mi vine să râd.

între timp, eu încerc să-mi autoprovoc o viaţă mai bună, mâine merg să mă înscriu la facultate, sper să merg la mare prin august, să fiu fata plajei o vreme, să citesc vreo 30 de cărţi şi, poate, să have the time of my life.

e greu să faci toate lucrurile vii într-un balon de plastic ce riscă să devină tot mai puţin o metaforă.