ascult o melodie superba, de cateva zile incoace. e despre racoarea verii care trece, despre departari, visuri, nevoia de timp, de recuperare.

ilogica mea serenada, da nume parerii de rau

ca nu-i nimeni aici sa te vada

in preajma pervazului tau

aici sunt cetati, nu sunt case

miroase a mugur strivit

auzul obloanelor trase

se cere a fi pedepsit

nu te mai gaseam

si am scos ocheanul

dincolo de geam

vuia oceanul

calugarii vin sa se-nchine

se-aud melodii ingeresti

la geam eu iti cant despre tine

si nici nu mai stiu daca esti

ai parte de-acelasi asediu

cu care candva te-nvingeam

facliile evului mediu

albita la tine in geam

in ceasul din turnul chindiei

porunca da inima mea

s-atarne toti mortii si viii

de limbile lui ca sa stea

dar nu-i este dat ca sa vada

asa cum prin veacuri ma plimb

ilogica mea serenada

se-ntoarce-ntr-un timp fara timp