well, oricât aş vrea, nu prea pot să scriu nimic, sunt intoxicată de cuvintele altora, nu vreau să scriu, deci, cuvintele altora, e ca şi cum aş repeta un gest de o îndoielnică originalitate, pe care vreau să-l fac amprenta mea. în fine, ştiu că pagina asta dă o senzaţie de “epurare”, că sintetizează egoismul meu şi nevoia mea de ordine şi curăţenie, totuşi, aici nu-i un container, ci o arhivă, whatever, n-am nimic amuzant de zis, şi trebuie să ţin minte clipa asta: când n-aveam nimic amuzant de zis. las în locul retoricii mele imperfect dezvoltate nişte fotografii întunecoase, pe care probabil că o să le dezaprobaţi pentru că au acel glitter, acea ostentaţie deviantart, în fine, mie mi-au plăcut la un moment dat, cred că de-asta le-am păstrat, mă regăsesc puţin în ele, melanj de frig cu plictiseală nejustificată, cu irosire, cu doze letale de nostalgie.

închei aiurea şi patetic. nu-mi place să vă uitaţi la mine când stau în postura asta neajutorată, un element decorativ între perna udată simbolic de lacrimi, rahat, traversez o râpă seacă. so, poze de domnişoară goth, cu simboluri ultrafacile şi clişee psihanalitice.  blame it on the weather.