să mai scriem. despre cărţi, despre becurile slabe, despre cafenelele care te complexează din cauza curăţeniei şi a soliştilor ce zdrăngăne cult o chitară şi care te obligă, nu ştiu cum şi de ce şi prin ce procedee “subliminale” să “solidarizezi”. prima dată când am mers într-un astfel de loc eram cu o tipă care n-avea nicio jenă în a-mi povesti despre cum îşi cumpără ceaiuri de 500 de mii, despre cum se desfac florile în ceaiul de iasomie, despre brownies delicioase care se asortează la ceaiul kashmir, despre ecologism şi necesitatea lui, toate pe fondul chinului meu că VA TREBUI SĂ PLĂTESC O GRĂMADĂ PENTRU CEAIUL ĂSTA AMAR PE CARE L-AM ALES LA ÎNTÂMPLARE PT CĂ NU MĂ PRICEP. aş fi preferat oricând cea mai ordinară dintre ciocolatele calde. din praf de cicolată. la festa, cu 5 mii. de la automat. şezând pe trepte şi vorbind despre…hmm…harms?
o discuţie din asta- la aburul ceaiului de vanilie- se extinde cu uşurinţă înspre aria 51 a intimităţilor şi indimidărilor postmodernismului. dar în mediul infect al automatului - mult mai igienic, de fapt, mai aseptic sufleteşte - aria 51 e dimensiunea inimii mele.
o hemoragie spirituală deci.
citesc o carte f faină acum, despre care vă zic mai multe mâine. între timp, just read opiniile unui clov de h. boll. merită:) dar să ştiţi că există şi în anticariate, nu vă aruncaţi pe varianta nouă. sau…
heeei, cand citeam randurile tale tineam in mana opiniile unui clovn, cu degetul strecurat intre paginile 136 si 137, am intrerupt lectura doar pt putin timp si nu am mai cautat semnul. o las acum jos ca sa pot tasta cu ambele maini, intr-adevar e faina, ma bucur de varianta noua, imprumutata, fireste
astept cuminte sa-mi dezvalui titlul cartii pe care o citesti acum
cheers, olga!
p.s.: am salvat fotografia cu cafeaua :X
Chestia asta cu cartile din, ceea ce este, pana la urma, un birt cu mai mult fast (nu-i zic numele, pastram nota generalizanta), mi-a readus in minte bancul cu tzaranii “cititori”…
De o vreme, se merge in birt si, in timp ce consumi o bautura cu prietenii, citesti si o carte despre postmodernism.
“-Hai noroc, mai Ione, chiar daca asa se zicea si amu-s o mie de ani!”
A bon entendeur, salut!