eu am obosit. eu am obosit. eu ascult tears in heaven şi mă simt ca intrată într-o văgăună. little blog, confesorul meu surogat. într-o toamnă cu lumină scăzândă, blogul cel mic şi olga ghemuită pe canapeaua acoperită de-o cuvertură albastră. între oameni cool şi şocanţi şi outrageous, un teritoriu pe care-l calcă toate gunoaiele bipede şi în care mă simt totuşi bine pentru că e al meu, şi nu al lor. nu ştiu dacă oamenii ajung aici ca să ştie cemai fac. dar ştiu că aici pot să scriu despre asta fără să mă întrebe nimeni. şi pot şi să vă bag în origini pe toţi ăştia aroganţi în ţoale modeste, infatuaţi sub platoşe fragile de creiere mici şi inapte, tineri suprasaturaţi, casnici frustraţi, tocilare cu platfus pe minte, pe toţi vă înjur plus jignesc cu satisfacţie, de câte ori vreau, până nu mai pot. şi dacă face to face vorbim frumos, e pentru că laşitatea se exorcizează aici. blog cel mic vă urează poftă bună de fecale.