acolo, de partea cealaltă, ar putea fi o prăpastie. stafiile bagajelor pe care nu le-am adus la uşă, unghiile roase, high hopes la maxim. în boxele dinăuntru şi în cele de pe birou. şi totul sună altfel. mă uit la versurile astea scrise pe uşa dinăuntru a dulapului. cărţi şi farduri şi gablonţuri. toate se iau după mine. partea asta reinterpretată şi personalizată din cântecul meu din aceste zile rămâne ca o mărturie a that person i saw when i was young. păpuşile se îneacă în cafea cu triple sec. lămpi atârnă de braţele mele, toate luminează ce a fost, aleea plină de buruieni pe care m-am împleticit căutând that special smthng pe care-l invoc de parcă ar fi însuşi conceptul de sine, de ce vreau eu de ce aştept eu de la sinele ăsta plin de istorie şi al istorismului blah blah.

cântece speciale. cântece pentru mine, pentru toamna asta care se cască în mine, caremi ciobeşte faţa şi scoate din orbite ochii de sticlă ai unei păpuşi pe jumătate putrezite.

patetice, sentimentale, obsesive, excesiv de lirice, excesiv de personale.