stau pe mess zilnic, am un blog, cu toate astea simt că exist din ce în ce mai puţin evident. şi dacă lumea s-ar întreba, din când în când, ce mai fac, m-aş foarte mira. rămân pe dinafară în aproape toate chestiile în care (ipotetic vbind) m-aş fi integrat. cum bunăoară, mi-a fost cerut un grupaj de versuri pt o revistă cu nr tematic din care ulterior, prin naiba ştie ce miracol, am fost omisă. când încep să vreau să fiu băgată în seamă o să fac o plimbare pe malu someşului poate-mi vine mintea la cap de la un posibil şi inoportun scăldat iernatic.

de 2 săptămâni stau în cluj, dar parcă sunt mai izolată decât la capătul de linie ce e hunedoara. şi dacă vă zic că n-am mai scris nimic de prin iunie o să ziceţi: “e clar…”