e cald şi frumos şi aş putea să fiu fericită. e cald şi toate rochiile noastre de vară arată ca nişte mostre de material pentru o super toaletă de vreme frumoasă. de libertate şi de emoţia cu care te urci în tren ca să mergi la mare. terasele pe care stăteam cu ai mei şi cu bunicii când eram micuţă şi beam fresco, ubrelele cu pepsi sau ciuc, banca aia lungă pe care eu şi mama ne întindeam picnicul, iar ea îmi citea din mizerabilii- toate astea s-au răsturnat, s-au pierdut, s-au închis. mă gândesc că piticuţii care se plimbă acum cu cineva matur şi responsabil şi atotputernic şi godlike colecţionează amintiri din oraşul nou. aş putea să fiu fericită cu petecele din oraşul meu, cu propria mea colecţie de poze mai soioasă decât ajunsese colecţia de abţibilde cu sindy în vara lui 95:) să fiu fericită că, totuşi, configuraţia blocurilor şi a beciurilor prin care jucam ascunsa e totuşi aceeaşi. sau că desenul hippie de pe “croitoria femei” din complexul numit încă “drum nou” rezistă, în ciuda “vicisitudinilor”. sau că îngheţata napolact are gustul copilăriei. sau că pantofii din piele made in romania sunt încă incomozi.
tot pentru cei care nu citeaţi (din snobism sau din neştiinţă) blogul meu vechi, o să pun un post care “concentra” într-un fel that itchy nostalgia. din start fie spus că subiectul nu-i deloc original, doar că are o nuanţă oarecum locală (vorba lu gogol bordello: think locally fuck globally hahahaha)
am preluat tema de pe un forum, de pe siteul la trecut, dar mai ales dintr-o discuţie iscată de marginea ciocolatei “kiss” cu căpşune şi banane, care a pricinuit indigestii, scârbe, vărsături, urticarii unei întregi generaţii. în felul acesta, m-am gândit să comit şi eu aşa un gest imprudent declanşator de nostalgii şi să vă ofer anii 90 in my personal approach.
întrucât m-am născut în 88, anii 90 au coincis cu preşcolaritatea şi cu deschisul ochilor spre lume. o lume cam marcată de cicatricele regimului proaspăt “abolit”, în special într-un oraş ca hunedoara, care, 100% bazat pe industria metalurgică şi purtând încă în spate greutatea unei monstruozităţi ca actualele ruine ale unui combinat imens, şi-a cunoscut perioada de înflorire în epoca de aur. peste tot pe unde mergeam : urme. alimentare vechi, pictate cu fructe, legume şi pungi cu bomboane suspendate-n aer, biscuiţi, sticle de vin sau de oţet, banane decojite. coşuri pt cumpărături din metal garnisit cu ceva împletituri din cauciuc. produse la vrac. (scris înclinat cu carioca produse “vrac” - şi eu credeam că “vrac” e o firmă omniprezentă şi confundam cuvântul “vrac” cu “vraci” ceea ce îi conferea conceptului o aură mistică). urme: frizerii şi saloane de coafură la comun cu manichiură/pedichiură/cosmetică pe unde mă târa maică-mea. plictiseală. poze pe oglinzi, decolorate, rupte din almanahul femeia. poze cu femei tunse scurt sau caniche, cu haine paietate, umerii supradimensionaţi, bijuterii gigantice, din plastic (un anumit fel de cercei rotunzi-albi sau roz pal erau “atracţia”mea, poate şi pentru că mama avea câteva perechi de acelaşi gen). urme. policlinica cu plată şi coridoarele lungi lungi de tot. cinematograful “flacăra” şi cinematograful “modern”- şi el, actualmente , o superbă ruină- de lângă restaurantul “bucegi”, igrasios, greoi, cu scaune tapiţate şi şervete din pânză în evantai. îmi aducea aminte de staţiunea saturn unde îmi petreceam anual 10 zile de vară. hala “obor” şi sutele de second-handuri deschise în garaje, curţi interioare, spaţii minuscule invadate brusc de un miros straniu, respingător, între muced, umed, pipi de bebe, naftalină. zilele umbroase în faţa blocului şi colecţiile slinoase de abţibilde din guma cindy sau barbie, schimbul de dubluri (era un anumit abţibild cu barbie mireasă pe care mi-l doream cu foc şi tot nu-l prindeam, prindeam în schimb unul u barbie şi prietenele ei la coafor
). bonibon, jelibon, topic, şi ceva mai târziu bounty, milky-way, twix, mars plus îngheţatele aferente (mai era una cu fructe, care nu prea îmi plăcea). îngheţata algida. îngheţata pe băţ “recital”. îngheţata la vafă. şi jegării de toate culorile. bustierele. bluzele cu franjuri. chestiile aduse din turcia sau ungaria (erau nişte tricouri cu palmieri&insule, toată lumea avea). sucurile la dozator, în nesfârşit de multe sortimente. tonetele de îngheţată cu asparcan şi torturile de îngheţată idem, fără niciun gust. sifonării. sucul fanta, într-o sticlă f mică. pepsi cola. mirinda la doză. muzica obsedantă de la restaurantul corvinu: la bouche- be my lover, jessica jay - cassablanca, yakida - i saw you dancing, ace of base - happy nation. filmele şi serialele: dallas, twin peaks, la piovra (cu desenul ăla sinistru de la sfârşit), mai era un film franţuzesc la care mă uitam, “fiica lui mistral”, despre boema parziană. era pe tvr1. mai erau şi câteva telenovele anemice. şi desenele animate cu cosette, zoro, candy, sailormoon. plus cartoon-network şi rai1. machetuţe. ouă kinder (am avut toată colecţia cu lei şi dinozauri). pistoale cu apă. tetrix. suporturi de jucării din kinder - în formă de ou- pe antenele maşinilor. oameni din pachete de ţigări. SUCUL FRESCO.
am făcut o înşiruire f eclectică, în ordinea amintirilor. quite sad, acum, că am citit şi-n albumul meu e-a 12a despre mine mică şi mine mare şi etc. etc.
voi ce vă mai amintiţi de atunci?
am primit şi câteva răspunsuri destul de drăguţe şi am avut o poveste “edificatoare” (ce cuvânt greţos). here+s a piece of it:
Îmi amintesc că pe la 3 ani , atunci eram la grădiniţă :)) ) era „ciocolata bon-bon” era ciocolată amară dar pe care o adoram, de cuierul în care erau atârnate prosopurile fiecăruia cu numele cusut, şi eu mereu mi-l rătăceam în fiecare săptămână, … şi de toboganele ruginite… şi de leagănele care scârţiiau
De păpuşile barbie care nu aveau păr în creştet şi doar pe margini, le tundeam sub masă şi de seringile pe care le luam din sertarul mamei, şi că îi făceam injecţii (cu apă) lui Amedeo, apoi lui Taotao (primul o maimuţă care era cât mine, al doilea un urs panda… pe care încă îi mai am), de un tricou pe care l-am adorat şi acum este îmbrăcat Taotao “a little lonly donkey” (aşa scrie pe el), cu verde şi alb, cu un măgăruş :))
De primul trenuleţ, care era pe baterii şi cu şine, cu multe vagoane… în care îmi plimbam păpuşile, maimuţoii,
de prima puşculiţă (pe care am spart-o după prima sută de lei, pentru că aşa am văzut în desene), de tom şi jerry, de cartoon n. , de televizorul alb negru, apoi de goldstar în faţă căruia recitam replicile învăţate ale personajelor pe care le iubeam.
De căţelul meu Tarzan, care a murit acum vreo 6 ani… , de sania pe care mi-a construit-o bunicul, şi era la modă, pentru că era combinatul (şi nu funcţiona atunci) şi şanţul acela părea o vale abruptă pe care ne dădeam cu sania…
De îngheţata la cornet care costa 200 de lei, şi erau mai mari decât mine, de
turbo… de abţibildurile lipide pe frigider, care a doua zi dispăreau, mama le dezlipea … de pufuleţii care aveau desenate pe ambalaj un mouse foarte simpatic care scotea limba.
De statul afară până la 2 dimineaţa, de toate jocurile… de faţa-ascunselea,de şotronul jucat cu pietre, de volei cu mingea care costa 5 000 lei, pe care o spărgeam la fiecare 2 ore,de biscuiţi şi de napolitanele aduse din Bulgaria (cel puţin aşa ni se spunea), erau mai ieftine şi le cumpăram făcând chetă, 10.000 de fiecare, de badminton şi de casa doamnei Nina în care aruncam cu bolovani de pământ ca să ne cadă fluturaşul de pe casă…
şi de “boom”, un anticariat în care aranjam cărţile, şi pentru asta primeam vafe sau o carte de poveşti, una care era în mai multe exemplare… acum nu mai este, a apărut sediul unei firme … bleah
De “luna park” care este lângă teatru în parc… de teatru, de prăjitura “andreea”, îmi plăcea doar pentru că îmi purta numele, de savarine, de lungile plimbări prin parc cu bicicletele apoi cu rolele
Sucurile la dozator de cireşe… de caisele şi de căpşunele crude…de fulgii de porumb… de plecările la mare şi la munte cu ai mei, care erau super tari…
de excursii şi tabere, în care eu eram cea mai mică, şi eram în centrul atenţiei, toată mâncarea era a mea :)) , de ritualul mea de a bea apă, era ceva de purificare… câteva pahare unele după altele… :))
sunt multe de care îmi amintesc, de colecţia mea de gume japoneze, ştergeau cerneala şi miroseau foarte frumos :)) de creioanele cu mină… şi de caietele cu personaje din desenele animate.
acum când mă gândesc, îmi amintesc şi de foarte mulţi oameni pe care nu i-am mai văzut de foarte mult timp şi au devenit între timp mituri…:), nu ştiu, sunt foarte multe lucruri care s-au întâmplat în anii 90, toată copilăria mea a fost în aceea perioadă, şi a fost frumoasă, atunci lucrurile îmi păreau mai simple, şi aveau farmecul lor…
şi cam aceleaşi dulciuri şi filme ca tine, era ceva simptomatic :))
aaa şi atunci erau pe cartoon acele reclame ruseşti cu păpuşi cărora dacă le tăiai părul se lipea la loc… eram înebunită după acea reclamă…
so sunt multe de povestit :)) în atâţia ani au fost atâtea lucruri… de la pantofii aceia tâmpiţi de îţi rupeai gâtul dacă te împiedicai :))) până la mâncare, muzică…
apoi erau strampii aia albi si de la care imi scadea respectu’ de sine si mai ales ma indispuneau,ma calcau pe nervi prin faptu’ ca ma manca pielea de la ei:P
si ciocolata ROM care era evident..cu rom :))
scoala nr 3 cu geamurile alea pictate,si scara profesorilor da’ mai ales un laborator ciudat cu scaune prea mici si cu mortaciuni in formol 
mai era alimentara contim,de la care luam cu taica’meo salam de sibiu si gume rotunde si colorate 
bazinu’- cu apa aia clocita de la care am facut tot felu’ de boli :-j
sucurile la plic-aka luai un suc de portocale si’l bagai in 2l de apa :))
serbarile la flacara si scaunele alea imbacsite,vaai ce rau mirosea acolo, si inghesuiala aia infernala ca sa vedem niste copii cum recita ceva care au recitat si anii trecuti…pfff
n rest..totu’ era nush in alta dimensiune,asta e sigur,de proportii mari si iesiri in parcul corvinu’ printre frunze.
era sa uit de arcurile alea extra-lungi si colorate si f inutile,da’ care ma incantau
Tuesday May 8, 2007 - 11:24am (PDT) Remove Comment
poluare fonica..3StudEntzi,N&D,N&E,LSD si mai-stiu-io ce cretinisme gen LA,andreea bulan si antonescu(ce nume comun ioi),si altele din categoria -le moare solistu` fix cand descopar trupa-kurtos cobai si aialaltzi 2 din trupa,alice inlantuita+3 sferturi din populatia din seattle
pe vremea aia petreceam 99% din timp cu mom&dad..si chiar imi placea..well that`s definitely a thing of the past:)) s`o cam rupt conexiunea,eh?
ciudat ca nu`mi aduc aminte ce mancam pe vremea aia..suspecta treaba
Wednesday May 9, 2007 - 12:14am (EEST) Remove Comment
apoi pixurile cu stampila-am avut primul pix mov cu stampila din clasa,un pix cu o multi’tasking,stralucea in intuneric,puteai sa te stampilezi si sa scrii in ac tp
si ce sa mai zic de chestiile alea de care eram practic obsedata,niste chestii care daca suflai in ele(le bagai intr’un tub cu apa si sampon:)) ) faceai o mie de balonashe de sapun,care mai de care mai mari sau mai late :>
modellino-si faptu’ ca am avut doar 2,deformati si cu care,in scurta lor existenta,ma jucam pana ce intr’o zi si’au gasit sfarsitu’ ploesnind a faina prin camera :-s
bluza lycra am avut si eu,una rosie care ma facea sa seman a peste :)) p.i.m.p beibi:>
betele alea de plastic cu arcuri care aveau in varf cate o mana fosforescenta(a mea era cu semnul victory)
primele sucuri la cutie (tutti frutti). dupa ce le beam desfaceam cutia si vedeam ca era captusita cu folie de aluminiu - considerat foarte nociv organismului.
festivalul cerbul de aur la care se aduna toata lumea sa stea gura casca
pungile cu cartofi expandati de la alimentara toparceanu din centrul omeului
dulapioarele din vestiarele gradinitei prichindelul in care ne puneam papucii si gaseam ciocolatele primite de la mos nicolae
napolitanele glazurate turcesti pe care le primeam drept premiu dupa fiecare serbare
chiosculetele dintre blocuri unde se gaseau numai produse de panificatie: painea la vatra, saratele, covrigi slabanogi cu multa sare, cornuri cu gem de prune, sticksuri cu elefanti pe punga
primele cogeacuri chupa-chups de la fostul miraceti de la potcoava unde, tin sa mentionez, acum este un second cu mobila
circurile rusesti si poloneze care veneau in oras
primele prajitoare de paine electrice si primul aparat de stors fructe la care daca te uiti acum zici ca-i un ghiveci surd- nu mai functioneaza, nici n-a functionat el prea mult; intotdeauna cand era pus in functiune ma ascundeam sub masa si-mi astupam urechile din cauza zgomotului infernal de motocicleta fara supape si a faptului ca improsca peretii cu pulpa sau cu tot felul de resturi
aaa si treningurile chinezesti din bumbac 100% cu inscriptia de plastic U.S.A. pe piept care in decursul unei luni-doua de la cumparare se dezlipea
and many more others
Offline
